Valeriu Ciobanu

CRĂCIUNUL DIN AMINTIRI

Valeriu Ciobanu — Sat, 24 Dec 2011 22:14:48 +0000

Crăciunul. O sărbătoare pe care o așteptam cu drag pe cînd eram copil. Îmi amintesc de forfota din casă în preajma sărbătorii. Mama pregătea o covată de aluat pe care o lăsa să dospească peste noapte pe “lejanca” caldă, iar a doua zi acesta lua forma pâinii, colacilor și plăcintelor…atît de puhave și gustoase…Tata grămădea o ceată de mahalagii cu care sacrificau porcul din gojder, iar noi, copiii, îl încălecam imediat cum se termina procedura de pîrlire.

Crăciunul. Era atît de frumos! Era în perioada cînd încă nu se vorbea de încălzirea globală, iar satul nostru în fiecare an era acoperit de zăpadă. Doar șoseaua din centrul localității și șleahul spre Chișinău erau cît de cît deszăpezite, restul străduțelor, dar mai ales hudițele din vale erau pline de omăt. Hogeagurile pufăiau ziua-mprejur, iar pentru noi era o nimica toată să ghicim cine face focul cu lemne, cine – cu cărbuni, iar cine – cu tizic.

Ziua de Crăciun, or în părțile noastre el continuă să fie sărbătorit pe stil vechi, începea cu preotul și alaiul său care umblau din casă în casă să vestească Nașterea Domnului. După aia așteptam cît mai repede să vină dupa amiaza ca să pornim cu colindatul. Drept e că înainte de a pleca la drum cu grupul de prieteni, fiecare mergea mai întâi să-și colindele rudele de unul singur sau împreuna cu sora sau fratele. Era o adevărată strategie devenită în timp tradiție, neamurile doar dădeau mai mulți piataci și dulciuri mai deosebite! Seara, deja în grupuri a cîte doi trei, luam mahalaua dintr-un capăt în altul și nu ne opream decît atunci cînd mergeam să descărcăm acasă colanul plin de colaci. Drumurile, luminate doar din curțile oamenilor, erau bătătorite fără încetare de cete de colindători și nu conta că temperatura din termometre era cu muuuuult sub zero grade. Nu simțeam deloc gerul, chiar dacă părinții ne întrebau de fiecare dată cînd ne vedeau: ”Măi, voi n-ați înghețat? Uite ce nasuri roșii aveți!” Iar noi le răspundeam: ”Nuuuu, mai avem de colindat!”

Repertoriul nostru de cîntece de Crăciun era variat. La școală am învățat ”Florile dalbe” sau ”Am plecat să colindăm”. De la bunei am deprins colinde mai vechi, printre care binecunoscuta ”Malancă” sau ”Sus în deal la ‘rusalim”. Uneori cînd făceam o pauză în mijlocul drumului, de obosit ce eram, eram fascinat de concertul de colinde ce se auzea din curțile sătenilor.

A fost o perioadă cînd ne era puțin frică să mergem cu colindatul, pentru că unii profesori ne preveneau că dacă ne prind în seara de Crăciun vom avea probleme foarte mari. Era pe vremea țării care nu mai este. Acum, privind în urmă, zîmbesc pentru că oricît de înspăimântătoare nu erau amenințările nimeni din pedagogi nu le dădea curs. Iar cu colinda umblau toți copiii din școală. Cert e că după ’91 toți profesorii atei au devenit religioși și promotori ai valorilor naționale.

Mi-e dor de acel Crăciun. De fiecare dată îmi amintesc de el cu multă căldură. E sărbătoarea care are toate ingredientele să topească stratul de gheață pe care îl așezăm asupra noastră pe parcursul unui an, să ne facă să redevenim noi înșine, mai buni cu lumea din jur, ba chiar față de noi. E sărbătoarea renașterii, să o trăim atunci cum se cuvine!

CRĂCIUN FERICIT!!!

FLUIER FINAL PENTRU VASILE VATAMANU

Valeriu Ciobanu — Tue, 20 Dec 2011 02:54:39 +0000

sursa: FMF.MD

L-am cunoscut pe nea Vasile Vatamanu prin 2002, când abia făceam primii pași în jurnalismul sportiv. Era ofițer de presă la FMF și după primul meu interviu, cu nu mai țin minte cine de la federație, el mi-a întins cartea de vizită zicîndu-mi să-l sun neapărat dacă mai am nevoie de ceva. După aia am colaborat în repetate rînduri…

Pentru mine Vasile Vatamanu a fost întîi de toate persoană din sport decît din politică. Avea o manieră debordantă de comunicare. Glumele lui mă fac să rîd și acum. A fost un om plin de viață și cred că au fost puțini cei care l-au displăcut cît a trăit, deși … fiecare are păcatele lui.

Cuvintele sunt de prisos.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

CANADA SUSPENDĂ PARENAREA PĂRINȚILOR

Valeriu Ciobanu — Sun, 04 Dec 2011 04:28:23 +0000

Departamentul Federal al Imigrației (Citoyenneté et Immigration Canada, CIC) a anunțat că suspendă cel puțin pentru doi ani primirea cererilor de parenare (sponsorizare) pentru părinții și bunicii rezidenților permanenți sau a imigranților deveniți deja cetățeni canadieni. Decizia a intrat în vigoare de pe data de 4 noiembrie curent. Astfel, toți cei care nu au apucat să înregistreze asemenea cereri pînă pe data de 5 noiembrie 2011, vor trebui să aștepte cel puțin pînă pe 5 noiembrie 2013 ca să mai pornească un asemenea demers. Această măsură este justificată în comunicatul CIC de inventarul excesiv de dosare din categoria respectivă acumulat de-a lungul anilor. Cu alte cuvinte autoritățile canadiene vor mai întîi să se concentreze asupra dosarelor existente ca să nu mai prelungească timpul de așteptare a celor aflați „la coadă” (care în prezent așteaptă peste 4 ani). O altă explicație, mai aproape de adevăr, ar fi lipsa de entuziasm a Guvernului de la Ottawa față de o categorie care nu produce, dar provoacă cheltuieli considerabile cu serviciile sociale și cele de asistență medicală. Suspendarea se va aplica și pentru dosarele depuse de rezidenții din Quebec. Pe de altă parte, autoritățile de imigrație din Canada au promis că vor mări considerabil numărul de dosare procesate anual, de la 15 mii la 25 de mii. Pentru a reduce cumva din șocul provocat de decizia CIC, autoritățile canadiene au anunțat introducerea unei noi „super-vize” pentru părinții și buneii imigranților stabiliți în Canada. Aceasta va fi valabilă timp de zece ani. Beneficiarii acesteia vor putea rămîne pe teritoriul canadian pînă la doi ani (față de șase luni – în prezent). Toate bune și frumoase pînă aici. Pentru a obține viza, solicitanții vor trebui să probeze că descendenții lor din Canada dispun de suficiente mijloace financiare ca să-i întrețină și, mai ales, să depună la dosar dovada că au cumpărat o asigurare medicală privată pentru cel puțin un an. De asemenea noua „super-viză” reclamă trecerea unui examen medical, ceea ce va prelungi procesarea pînă la opt săptămîni.

Preluat din ziarul „Zig-Zag Român-Canadian”

Ediția II, 2011

11 NOIEMBRIE 2011

Valeriu Ciobanu — Fri, 11 Nov 2011 04:41:16 +0000

11 noiembrie 2011. Făcînd abstracție de un doi și un zero avem un unu pe linie: 111111. Internetul e plin de tot felul de site-uri care profețesc sfîrșitul lumii, cataclisme naturale, invazia SUA în Iran, etc., etc. Walt Disney World a anunțat că are planificată pentru această zi 11 nunți. Bănuiesc că nu doar acolo se vor oficia căsătorii, pentru că de la începutul noului mileniu nunțile s-au tot jucat pe 01.01.01, 02.02.02, 03.03.03 și tot așa mai departe. La Chișinău chiar și prim-ministrul a ieșit într-o zi să le înmîne certificatele de căsătorie pentru tinerii însurăței. Era, dacă nu mă greșesc 7 iulie 2007, iar premier a fost pe atunci Zinaida Greceanîi. (Oare cîți din cei căsătoriți în astfel de zile au divorțat ulterior?) La anul, se termină sper eu isteria cifrelor, mai ales că pentru 12.12.12 e profețit sfîrșitul lumii. Ba nu, Apocalipsa e fixată pentru 21 decembrie, dar ce contează?

În fine, niște oameni deștepți au publicat unele observații despre acest număr, astfel încît cei pasionați de numerologie își pot trage concluziile lor.

11 x 11 = 121

111111 x 111111 = 12345654321

111111111 x 111111111 = 12345678987654321 Cool, nu-i așa?

Din punct de vedere istoric…

În anul 11 A.H. și B.C parcă nu s-a întîmplat nimic notabil. Mai mult, cronicile istorice nu pomenesc nimic neobișnuit pentru luna noiembrie din anii 111, 1011 și 1111. În 1918 pe 11 noiembrie la ora 11 a intrat în vigoare acordul de încetare a focului între Germania și Puterile Aliate. Primul Război Mondial tocmai se terminase. Adică e ceva de bine.

Multă lume, la sigur, va paria sau va juca la loterie în această zi. Mai ales la ora 11.11. Atîta doar că statisticienii susțin că șansele de cîștig rămîn la fel ca și în celelalte zile.

În fine, eu le doresc tuturor celor care cred în astfel de combinații să se umple de noroc, iar mie…nu vă spun

JOS TAXA!

Valeriu Ciobanu — Fri, 11 Nov 2011 03:48:47 +0000

Azi la Montreal a plouat. Nu a fost o ploaie d-aia sănătoasă, dimpotrivă, a țîrîit toată ziua, astfel încît să te facă să cauți mai repede un adăpost și o cafea caldă de la Tim Hortons. În centrul Montrealului a fost însă fierbinte. La propriu și la figurat. Circa treizeci de mii de studenți de la toate universitățile din metropolă au ieșit să protesteze împotriva majorării taxelor de școlarizare, ceea ce respectiv va duce la creșterea prețului contractelor pentru studii. Per ansamblu, numărul celor care au ieșit să spună NU executivului a fost în jur de 200 de mii pe întreg teritoriul provinciei. Cabinetul de miniștri, în frunte cu Jean Charest, a decis ca în următorii cinci ani taxele respective să crească cu 75%. Adică eu, care plătesc pentru studii undeva în jur de $2800 pe an, va trebui, în cazul în care mai rămîn pentru master sau doctorat, să plătesc anual peste patru mii de baxuri. Bine, ar trebui să recunoaștem că și această sumă ar fi cu mult mai mică față de contractele pe care plătesc studenții la universitățile din celelalte provincii, atîta doar că, în particular Quebecul s-a făcut renumit pentru accesibilitatea studiilor superioare. Acum se pare că s-a cam terminat cu asta. Deși încă nu se știe care va fi sfîrșitul acestei istorii, mai ales că asociațiile studențești au primit sprijinul Alianței Sociale, ce regrupează majoritatea uniunilor sindicale din provincie, iar asta deja înseamnă ceva. Azi în fața oficiului premierului din Montreal, protestarii au anunțat că, în cazul în care guvernul va continua să implementeze noua lege, vor organiza o grevă generală pe termen nelimitat.

PRIVET…DIN MOSCOVA!

Valeriu Ciobanu — Thu, 20 Oct 2011 00:38:14 +0000

Privet, dlor polițiști și procurori! Din partea dlui Baghirov. Din Moscova, vasăzică, el vă transmite cele mai călduroase urări de bine și sănătate, în timp ce voi îl mai căutați prin lanurile de porumb din jurul Chișinăului. Eu bănuiesc că dl blogher a rămas plăcut surprins de profesionalismul d-voastră atunci cînd trecea ziua în amiaza mare frontiera moldo-ucrainiană. La o adică, dacă ar mai avea de trăit o dată experiența din țara oligarhilor politici, nu ar ezita să plece din Chișinău spre Odesa însoțit de o ceată de lăutari și o ladă de cogniac pur moldovenesc, că ăla transnistrean e interzis în Rusia. Bardak, cu alte cuvinte.

Iată un motiv perfect pentru ministrul de interne și procurorul general să-și prezinte demisiile. Structurile pe care le conduc și-au arătat incompetența (eram să scriu impotența) de care dau dovadă de mai mult timp. Bine e că nu au apelat din nou la asistența clarvăzătorilor, că erau să fie penibili de tot.

Intuiesc că evadarea lui Baghirov din apartamentul din Chișinău, care de altfel seamănă leit cu unele istorii despre Lenin și ortacii lui care fugeau în stil asămănător de poliția țaristă, nu e nimic altceva decît o prefăcătorie a celor ce poartă falnicul nume de oameni ai legii. Pur și simplu aceștia nu au avut dovezi clare despre implicarea blogherului rus în evenimentele din 2009. Astfel încît în loc să recunoască faptul că nu au nimic la dosar și să-și ceară scuze, au preferat să-și bage capul în nisip și să-i permită inculpatului să plece liniștit acasă.

Încercați să cereți acum rușilor să îl extrădeze pe blogher înapoi în Moldova. Sper să nu vă expedieze în schimb un ”Privet”.

TĂCEREA PRESEI NAȘTE MONȘTRI POLITICI

Valeriu Ciobanu — Tue, 18 Oct 2011 02:42:59 +0000

“L-am ajutat foarte mult pe Filat – de la localele din 2007 până la parlamentarele din 2009 – cu instrumentele noastre media. Am crezut că va veni la putere o forţă nouă, tânără, i-am lăudat echipa. Am făcut totul ca să aibă o platformă media favorabilă pentru a-şi face cunoscut mesajul“. (V.Saharneanu)

“In afara de subiectele pe care le-am investigat si le-am publicat in ultimii ani, mi s-au propus si unele materiale compromitatoare despre unii functionari, pe care insa le-am pus, scrasnind din dinti, in sertar si am uitat de ele…Stiti de ce nu le-ati aflat? Problema e ca atunci cand imi suflecam manecile si incepeam lucrul, aparea vreo cunostinta de-a mea sau chiar prietenii ma sfatuiau: „Mai, nu fi prost, mai, aista-i patriot de-al nostru, nu scrie despre el!”. (P.Păduraru, Timpul.md)

“A fost un timp – o, ce timpuri, dom’le, ce oameni verticali, ce moravuri pure! – când economistul Veaceslav Ioniţă, la suflet ecologic pur şi economic curat, era atacat de comunişti, iar noi îi săream voiniceşte în apărare“. (C.Tănase, Timpul.md)

Mostre de astea, dacă vreți, veți găsi în mai multe publicații periodice din RM, autoîntitulate libere și independente. Aceste frînturi de fraze nu reprezintă nimic altceva decît o dovadă a faptului cît de departe este presa moldovenească de noțiunea de libertate și independență. Presa nu împarte politicienii în ai noștri și ai voștri, or, asta au făcut mulți cronicari de pe malurile Bîcului, la fel cum nu există presă de opoziție. Dacă nu credeți, întrebații pe americani, că nu degeaba trimit atîțea instructori media la Chișinău. În cazul în care azi te autoîntitulezi “de opoziție”, maîne cum vei fi – “de-a puterii”?

Acum ceva vreme, liderii politici din fosta opoziție erau invitați pe la diferite Gale: Albe, Cafenii, Albastre, etc. Acolo erau desemnați ca personalități ale anului, speranțe ale țării, mai nu erau numiți Messia de Moldova. Acum macazul s-a schimbat. Încet, dar sigur unul devine trădător, altul – Iuda, al treilea e răsfățat cu un alt epitet. Domnilor, tăcerea naște monștri, iar voi – preferînd să lăudați pe cei care de fapt trebuiau criticați, ați adus aportul la instalarea lor în cele mai înalte funcții în stat. Cel puțin nu mai pomeniți acest lucru, că e penibil.

O EXCURSIE ÎN CHINA

Valeriu Ciobanu — Mon, 17 Oct 2011 03:43:41 +0000

Zilele trecute am mers la Grădina Botanică din Montreal. Pînă pe 31 octombrie e acolo o superbă expoziție de lanterne dedicată celei de-a douăzecea aniversări a Grădinii Chineze, parte componentă a Jardin Botanique. Tema expoziției o reprezintă primul împărat al Chinei Antice, Qin Shi Huangdi. Pe lacul din centrul Grădinii Chineze a fost amenajată o panoramă splendidă de lanterne care surprind momentul revenirii la palat a faimosului domnitor și al alaiului său. Pe colinele și lacurile alăturate – momente și personaje din viața Chinei antice, dar și din mitologia poporului chinez.
De notat că absolut toate lanternele au fost machetate în Montreal și fabricate în Shanghai, prin metode tradiționale chineze. În total expoziția numără circa 700 de lanterne.
Mai jos – cîteva fotografii.

Click to view slideshow.

VÎ NAS NE JDALI? MÎ PRIȘLI…

Valeriu Ciobanu — Wed, 12 Oct 2011 02:22:07 +0000

Acum câteva zile citeam pe blogul lui Sandu Grecu despre selecționata Armeniei, care iată că s-a bătut pînă în ultima secundă pentru un loc în play-off-ul care va decide ultimele echipe calificate la Euro 2012. N-a fost să fie. Surpriza cea mare a venit însă de la o altă națională din spațiul ex-sovietic – Estonia. Balticii au binefeciat de jocul rezultatelor din grupă și au obținut ce și-au dorit, și anume locul doi. Primul loc a fost rezervat din start de Italia așa că restul echipelor au ochit ce a fost încă liber și neancorat. Ar fi însă nedrept să spunem că estonienii au avut noroc cu carul. Norocul și-l face fiecare cu mâna lui. Estonia însă a jucat cu mult tupeu și a crezut în șansa sa. Astfel au luat patru puncte Serbiei, trei de la Slovenia, nemaivorbind de toate cele șase puncte puse în joc contra Irlandei de Nord. Selecționata baltică și-ar fi asigurat deja locul în seria eliminatorie mai devreme, numai că a pierdut surprinzător un meci acolo unde nu trebuia să-l piardă, în Insulele Feroe. Se întîmpla pe 7 iunie curent, cînd echipa pescarilor, poștașilor și lucrătorilor sociali se impunea cu 2:0 în fața oaspeților estonieni. Probabil a fost cea mai categorică victorie din istoria fotbalului feroez. Pînă la urmă însă, repet încă o dată, datorită rezultatelor din celelalte meciuri, mai ales ultimul, în care Serbia a pierdut în fața Sloveniei deși îi trebuia doar victorie, Estonia merge mai departe. Iata că după Letonia, care a reușit în 2004 să se califice surpinzător la Europeanul portughez, o altă reprezentantă a țărilor Baltice e aproape de aceiași performanță.
Așadar, de ce Estonia a reușit, iar Moldova – nu? Marea majoritate a jucătorilor baltici selecționați evoluează în propriul campionat și spațiul ex-sovietic. Antrenorul echipei,Tarmo Rüütli nu a obținut careva rezultate importante atît în cariera de fotbalist cît și cea de antrenor. Și-atunci unde e secretul? Să fie oare de vină finanțatorii care își fac mendrele în fotbalul moldovenesc, îl corup și-i afectează imaginea? Sau poate că nu avem cu cine și în jurul cui construi o echipă?
Pînă una alta azi, am obțnut cea mai categorică victorie din scurta istorie a naționale moldovenești de fotbal. Acum la sigur avansăm în rating-ul FIFA. Apropo, Estonia în acel clasament e pe locul 58.

FOTBAL GALACTIC JUCAT DE EXTRATEREȘTRI

Valeriu Ciobanu — Thu, 18 Aug 2011 03:30:46 +0000

AFP PHOTO/ LLUIS GENE

Știți de ce galacticii au pierdut Supercupa Spaniei? Aceasta s-a speriat că va avea soarta surorii, care nimerit în primăvară sub roțile autocarului madrilen.
Acum la serios. Real Madrid are nevoie de Messi pentru a-și instaura dominația în fotbalul iberic. Acest geniu al fotbalului modern a devenit killer-ul clubului regal. Excepția din finala Cupei vine să întărească ipoteza. Probabil Florentino Perez a reflectat deja asupra acestei posibilități. O eventuală tranzacție între cele două cluburi s-ar ridica la peste 350 de milioane de euro, bănuiesc, un record în bussines-ul fotbalistic. Asta dacă punem împreună prețul jucătorului și clauza sa de reziliere. Ultima e în valoare de 250 mln de euro, iar prețul lui Messi ar fi peste cel al lui CR7 care a fost adus de la ManU contra sumei de 94 mln.de euro. Real și-ar scoate banii în vreo 4-5 ani, dacă va începe să cîștige trofeie pe bandă rulantă și să scoată pe piață atributica clubului cu numele argentinianului pe ea… În fine, sunt doar simple presupuneri
Am privit dubla mansă din Supercupa Spaniei. Au fost două meciuri la superlativ, cu goluri unul mai frumos decît altul. În special am memorat reușita lui Villa de pe Santiago Bernabeu și al treilea gol al lui Messi din returul de pe Camp Nou. Sunt execuții de povestit nepoților. Adevărate sclipiri de genii. Mă bucur pentru Fabregas, care la cîteva zile de cînd a revenit acasă a cîștigat primul trofeu. Mă bucur pentru Guardiola, omul cu bagheta, care face să cînte o orchestră în unison, și totodată pentru faptul că a devenit unul din cei mai titrați antrenori ai clubului catalan. Așadar Barcelona pornește cu dreptul într-o nouă ediție fotbalistică, mai ales că a cîștigat primul trofeu din acest sezon în fața eternei rivale.

Dacă cei de la youtube nu se sesizează și nu șterg imaginile, revedeți encore une fois golurile din super meciul Barcelona-Real. Apropo, cum vă plac pozele?