“L-am ajutat foarte mult pe Filat – de la localele din 2007 până la parlamentarele din 2009 – cu instrumentele noastre media. Am crezut că va veni la putere o forţă nouă, tânără, i-am lăudat echipa. Am făcut totul ca să aibă o platformă media favorabilă pentru a-şi face cunoscut mesajul“. (V.Saharneanu)
“In afara de subiectele pe care le-am investigat si le-am publicat in ultimii ani, mi s-au propus si unele materiale compromitatoare despre unii functionari, pe care insa le-am pus, scrasnind din dinti, in sertar si am uitat de ele…Stiti de ce nu le-ati aflat? Problema e ca atunci cand imi suflecam manecile si incepeam lucrul, aparea vreo cunostinta de-a mea sau chiar prietenii ma sfatuiau: „Mai, nu fi prost, mai, aista-i patriot de-al nostru, nu scrie despre el!”. (P.Păduraru, Timpul.md)
“A fost un timp – o, ce timpuri, dom’le, ce oameni verticali, ce moravuri pure! – când economistul Veaceslav Ioniţă, la suflet ecologic pur şi economic curat, era atacat de comunişti, iar noi îi săream voiniceşte în apărare“. (C.Tănase, Timpul.md)
Mostre de astea, dacă vreți, veți găsi în mai multe publicații periodice din RM, autoîntitulate libere și independente. Aceste frînturi de fraze nu reprezintă nimic altceva decît o dovadă a faptului cît de departe este presa moldovenească de noțiunea de libertate și independență. Presa nu împarte politicienii în ai noștri și ai voștri, or, asta au făcut mulți cronicari de pe malurile Bîcului, la fel cum nu există presă de opoziție. Dacă nu credeți, întrebații pe americani, că nu degeaba trimit atîțea instructori media la Chișinău. În cazul în care azi te autoîntitulezi “de opoziție”, maîne cum vei fi – “de-a puterii”?
Acum ceva vreme, liderii politici din fosta opoziție erau invitați pe la diferite Gale: Albe, Cafenii, Albastre, etc. Acolo erau desemnați ca personalități ale anului, speranțe ale țării, mai nu erau numiți Messia de Moldova. Acum macazul s-a schimbat. Încet, dar sigur unul devine trădător, altul – Iuda, al treilea e răsfățat cu un alt epitet. Domnilor, tăcerea naște monștri, iar voi – preferînd să lăudați pe cei care de fapt trebuiau criticați, ați adus aportul la instalarea lor în cele mai înalte funcții în stat. Cel puțin nu mai pomeniți acest lucru, că e penibil.